In fiecare zi si noapte caut o cale de evadare... ca detinutii celei mai pazite inchisori ..care se zbat si cauta cele mai mici chichite de scapare ...ma avant inainte ..in mine ...e totul intunecat si rece ..nu pot merge mai departe si nu stiu de ce ...sunt neputincioasa ...in propria-mi piele ...vreau sa scap .. nu stiu cum dar ..de ce ?
Pana acum eu eram puterea ..eu aveam totul ..cum de nu pot scapa?
Trebuie sa fac ceva ..trebuie sa evadez ..trebuie sa scap ..nu se poate traii asa ...sa stau singura pe banca din fata scolii privind in gol ..alergand in mine ...tot ce mai am acum este ..."NIMIC"
E o putere mai mare ca mine ...o putere pe care chiar eu am creat-o ..nu stiu cand si nici cum ...dar stiu ca incetul cu incetul a inceput sa ma controleze ...eu eram totul in mine ...acum sunt nimic... nu mi-a mai ramas decat constiinta care vorbeste intruna ca o moara hodorogita si pe care nu vreau sa o ascult pentru ca are dreptate ..Da!! are dreptate ..am gresit ...iar acum nu mai pot face nimic ...pana si cea mai mica picatura de speranta din mine a murit ..a murit odata cu constiinta mea ..pe care am alungat-o ...ce mai sunt eu ??
Ma simt ca marioneta bunicului cu care facea spectacole pentru mine in fiecare seara in garaj ...marioneta aceea prafuita pe care a uitat-o toata lumea ...poate ca asa o sa ajung si eu ...uitata de lume...doar cu un gand obosit care deabea mai poate vorbi ..
Nu pot sa plang ...nu pot sa simt ...parca sunt facuta din piatra ..vreau sa plang ...vreau sa simt ..vreau sa redevin fata aceea ..care ..zambea in fiecare zi ...o vreau inapoi ...dar ea nu vine ...si nu stiu de ce ...
In acel moment ...am auzit o voce ..o voce de baiat ...o voce calda care imi soptea usor la ureche :"Trezeste-te" ..
In acel moment ma-m trezit langa nucul batran din spatele casei ..pe perna cea rosie crosetata de bunica ..dar langa mine nu mai era nimeni ...vocea aceea disparuse ...
.jpg){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu